Între prestigiul numelui şi nedreptatea istoriei: generalul Traian Grigorescu, fiul eroului de la Mărăşeşti

Descriere

„În război am făcut maxim din ceea ce situația câmpului de luptă mi-a permis. Am suferit dureri fizice și morale atroce pentru prestigiul și demnitatea de ofițer. Am servit pe rege spunându-i totdeauna cu orice preț numai adevărul și închinând prințului moștenitor toată priceperea mea de pedagog și inima de soldat. Nedreptățit în armată, cum s-a evidențiat mai curând decât credeam, am cerut să fiu trecut în rezervă. Chemat prin surpriză în administrația țării ca rezident regal, am înțeles să fiu de folos și cred că am făcut și realizat maximum ce se putea realiza, în timp de un an, cât am lucrat fără răgaz. Când am părăsit rezidența, am lăsat în toate domeniile, cu toată vitregia timpurilor, un program și o situație financiară care s-ar fi putut remarca, dacă interesa pe cineva. Am îndeplinit datoria tristă de a evacua în condiții optime populația românească și avutul Dobrogei de sud și de a face proiecte necesare colonizării, fără a releva ce efort a reprezentat această operațiune. Tot ce am făcut fără răgaz a fost în modestia celui ce socotește ca o datorie a închina totul țării.” (General Traian Grigorescu)