Istorie, film şi propagandă (ed. a II-a adăugită)

Descriere

Volumul „Istorie, film și propagandă” a fost conceput ca o antologie reunind articole, eseuri și studii apărute, într-o primă versiune, în revistele „Magazin istoric”, „Historia” și „Istorie și civilizație”, în mediul online (pe StareaPresei.ro și LiterNet.ro) sau într-o lucrare colectivă publicată de PostModernism Museum. […] Însă cartea lui Călin Hentea depășește condiția de culegere, devenind un manual sui-generis de propagandă, din epoci și zone politice diferite, manifestată în operele cinematografice și audiovizuale în general. Astfel, prin lectură, cititorul receptiv capătă instrumente utile de examinare a producțiilor istorice și, implicit, de rezistență la propaganda cinematografică. Cele două părți ale volumului sunt sugestiv intitulate „Despre ai noștri” și „Despre ai lor” – un mare merit al cărții este acela că opune propaganda din filmele cu subiect istoric românești propagandei din filmele cu subiect istoric străine, în special occidentale. Adeseori, comentatorii autohtoni care pozează în cunoscători fie sancționează dur propaganda din filmele românești, dar sunt îngăduitori cu cea din producțiile vestice, fie, dimpotrivă, o trec cu vederea pe cea neaoșă, pretextând că la „ei” e mult mai rău. De fapt, propaganda în cinema nu e limitată la regimurile totalitare; ea există bine-mersi și în România de azi, chiar dacă la un nivel mult mai redus, la fel cum există în toată lumea, inclusiv la Hollywood, sub forme mai subtile sau mai grosolane. Călin Hentea, un veritabil expert în domeniul propagandei, după cum a dovedit-o deja în multe alte cărți, reușește să identifice mesajele manipulatoare și să se plaseze pe poziția justă, echidistantă față de cele două extreme amintite și fără partizanate de o culoare sau alta. (Mihai Fulger, critic de film, adevărul.ro)

Din 1917, de la Lenin și Woodrow Wilson încoace, politicul de pretutindeni a devenit conștient de imensa putere de influențare a filmului asupra oamenilor și a încercat să-i atragă de partea sa pe creatorii celei de-a șaptea arte. Astfel, filmul a devenit cutia de rezonanță audio-vizuală, dar și martor (subiectiv și emoțional) al temerilor, angoaselor, speranțelor, modei și mentalităților, al intereselor și obsesiilor politice dominante în anii în care a fost realizat. Datorăm, în bună măsură, filmelor pe care le vedem o parte din modul în care percepem lumea din jurul nostru și istoria pe care credem că o știm. (Călin Hentea, Istorie, film și propagandă)