Memoriile unui ofiţer de informaţii

Descriere

Lucrarea reprezintă mărturia de viaţă şi, mai ales, de profesiune militară a colonelului Ion G. Grosu (1897-1981). Intrat în rândurile armatei în anul când România se angaja în Războiul pentru întregirea neamului (1916-1919), el avea să cunoască dezastrul de la Turtucaia şi prizonieratul în Bulgaria. În perioada interbelică Ion Grosu şi-a desăvârşit pregătirea militară prin frecventarea cursurilor Şcolii Superioare de Război şi a urcat treptele ierarhiei militare, îndeplinind funcţii de răspundere, dovadă a devotamentului său faţă de instituţia militară şi a competenţei sale în îndeplinirea misiunilor încredinţate. Odată cu intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, Ion Grosu s-a aflat din nou pe câmpul de luptă, fiind avansat la gradul de colonel. Participant atât la Campania din Est, cât şi la cea din Vest, el şi-a făcut datoria cu maximă conştiinciozitate, convins că servea interesul naţional şi că trebuia să-şi mobilizeze resursele intelectuale şi fizice pentru a îndeplini obligaţiile sale de militar.
Amintirile colonelului Ion Grosu oferă informaţii pe cât de bogate şi variate, pe atât de valoroase despre instituţia militară, despre participarea armatei române la cele două războaie mondiale, despre corpul militar (ofiţeri, subofiţeri, soldaţi), despre climatul din armată şi mentalităţile militare, despre episoade mai puţin cunoscute, precum cazul generalului Gheorghe Avramescu (februarie–martie 1945).