Românii la începutul „Marelui Război”. De la atentatul de la Sarajevo la moartea regelui Carol I

Descriere

Regele Carol a fost, mai presus de toate, un spirit cumpănit. Avea simţul proporţiunilor şi al realităţii. Nu se lăsa a fi indus în eroare de aparenţe. Convingerile lui îl călăuzeau în toate şi, când se întâmpla să descopere că nu erau întemeiate pe realităţi vădite, se amenda fără ezitare şi fără a se teme de o scădere a prestigiului său. Adulatori a avut foarte mulţi! Calificativul de „Mare” i se atribuia cu mult belşug de aceştia. Mai ales după Plevna: „Marele Căpitan”, „Carol cel Mare” etc. Se cunoştea după surâsul imperceptibil, de pe faţa lui în adevăr nobilă, cât de profund era dispreţul său pentru acei cari căutau să-i câştige favoarea cu astfel de mijloace înjositoare. Singurul calificativ, care am avut prilejuri nenumărate să constat că-i face plăcere, a fost acela de „Carol cel înţelept”, şi înţelept a fost, şi un înţelept nu-şi dărâmă opera decât din convingere. (Alexandru Averescu)