Al treilea breviar laic

Descriere

Dacă, prin definiţie, Breviarul este o lucrare în care sunt tratate noţiuni, date şi reflexii, atunci sintagma BREVIAR LAIC,investită de Ioan Talpeş cu funcţie de generic al trilogiei sale estetice, instruieşte, cu o aparentă discreţie, atât despre noţiunile fulgurant exprimate, cât şi despre datele istorice cuprinse în discursul epic al ansamblului. Cât despre Breviarul din titlu, acesta trimite la suportul teologic al globalităţii eseurilor, laicitatea subliniind fracţionarea întregului.

Cititorii celor trei eseuri ale lui Talpeş au remarcat că în introducerea primului volum subliniez înrudirea în spirit a autorului Breviarelor cu modul de tratare stilistică al filozofului nostru Cioran, căruia i-am luat ca punct de plecare eseul de mare respiraţie a geniului L’Inconvenient d’être né. Într-adevăr, rezonanţa stilului din Breviarele lui Talpeş şi cea a inconvenientului filozofului parizian este pur şi simplu de o rezonanţă de partitură muzicală pentru două voci!

În ultima seară a colocviului de la Universitatea din Bochum, la care fusesem invitat cu Emil Cioran, am rămas în restaurant cu câţiva profesori ca să ne sorbim whisky-ul de La revedere. Ajuns la hotel, l-am găsit pe Cioran la recepţie, plimbându-şi insomnia în sus şi în jos, aşteptându-mă. Din senin, filozoful nostru îmi spune: „O literatură nu se recomandă nici prin poezie, nici prin teatru, ci prin proza ei”. Cele trei breviare ale lui Talpeş, prin profunzimea eseistică exprimată, răspund întocmai exigenţelor lui Cioran. Dar e de notorietate estetică: „O literatură nu se recomandă prin poezie sau prin teatru, ci prin proză”! Dar oare eseul nu este cea mai rafinată expresie a prozei?

ASTALOŞ

Bucureşti / 2012