Romania Orientală – 160 de ani (1848-2009)

Descriere

„În secolul al XIII-lea, când papalitatea a hotărât să trimită o misiune exploratorie (am zice azi!) pentru a găsi strămoşii ungurilor în Asia Centrală, în scopul de a extinde aria de acţiune misionară a catolicismului, călugării plecaţi cu această destinaţie au străbătut, odată ce au părăsit Europa pe la Constantinopol, Romania. Era uriaşul teritoriu al Asiei Mici, de la sud de Marea Neagră, unde se construise imperial o Romanie, amintind unitatea imperială romană într-un imperiu grecizat şi devenit bizantin. Greci etnic, bizantinii se numeau pe ei înşişi, în amintirea acestei unităţi imperiale de odinioară a Romei, chiar romani, iar teritoriul locuit majoritar de ei, Romania. Această Romanie avea să se frângă sub lovitura Semilunei, la mijlocul secolului XV, când va cădea Bizanţul […]
Şase secole mai târziu, în Estul Europei apărea o nouă Romanie, de această dată în ceea ce numim spaţiul continental definit de bazinul carpatic, Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră. Este România de azi.”