Petre Otu Archives - Editura Militară

Sabia şi pana. Memorialistică şi Istorie Militară

Pandea Adrian — Wed, 20 May 2026 05:34:50 +0000

Lucrarea conține o selecție din studiile publicate în ultimii ani în reviste de specialitate din țară. Este pentru a treia oară când reunesc în cadrul unui volum de sine stătător studii și comunicări ce au văzut lumina tiparului în diverse publicații autohtone. Precedentele ediții au apărut în 2010 și 2017.
Lucrarea este construită pornind de la binomul istorie-memorie, foarte intens dezbătut de-a lungul timpului, anii din urmă aducând aspecte cu totul noi, ce își au originea, cu precădere, în dezvoltarea excepțională a tehnologiei care a schimbat fundamental natura și dimensiunile comunicării între oameni și comunități.
Problematica lucrării se circumscrie, practic, unei perioade de un secol, de la Războiul Crimeei (1853-1856) până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Subiectele abordate se referă cu precădere la istoria militară românească și sunt, în general, mai puțin cunoscute, unele chiar inedite, iar altele au, firesc, o notă personală. Toate sunt rodul unor investigații în arhive și biblioteci din țară și străinătate, al lecturilor, al dezbaterilor la reuniuni științifice, al discuțiilor cu unii colegi de breaslă.
PETRE OTU

The post Sabia şi pana. Memorialistică şi Istorie Militară appeared first on Editura Militară.

Generalul Dumitru Iliescu. Iluzia gloriei militare

Pandea Adrian — Mon, 29 Sep 2025 10:20:03 +0000

Această carte se înscrie în proiectul de cercetare, desfășurat pe parcursul mai multor ani, dedicat participării națiunii române – în primul rând a „Vechiului Regat” – la „Marele Război” din anii 1914-1918. […] De data aceasta, m-am oprit la Dumitru Iliescu, general care a avut un rol important în dinamica sinuoasă și complexă din perioada neutralității statului român (1914-1916) și a primelor luni de campanie, desfășurată sub semnul speranțelor spulberate.
Personalitatea lui m-a intrigat prin imaginea preponderent negativă creată în epocă și perpetuată mult timp și după încheierea conflagrației, inclusiv în istoriografie. Prin urmare, am extins investigațiile în arhive și biblioteci, unde am descoperit informații cât se poate de relevante, multe dintre ele necunoscute, despre traseul său profesional (origine, studii, ascensiune în cariera militară), sistemul de relații în mediul militar și civil, accederea în etajul superior al ierarhiei militare, deciziile adoptate în diferite funcții, în special în cele de secretar general al Ministerului de Război, subșef și șef al Marelui Cartier General, activitatea în Franța, ca șef al Misiunii Militare Române, și ca potent om de afaceri în România întregită. […]
Intenția noastră nu a fost nici „reabilitarea” postumă a generalului Iliescu, nici o nouă „condamnare” istoriografică a acestei personalități, plină de calități, dar și de defecte, acestea din urmă transformându-l, dacă pot să mă exprim așa, într-un „țap ispășitor” al gravelor înfrângeri din „toamna pătimirii noastre”, cum a mai fost denumită campania dezastruoasă din anul 1916.
Nu puțini actori ai acestei drame au beneficiat, după sfârșitul fericit al ostilităților, de circumstanțe atenuante, de reconsiderări ale faptelor și deciziilor lor, de o analiză ceva mai calmă, mai aproape de adevărul faptelor, de avansări în grade și funcții înalte. Nu a fost cazul generalului Dumitru Iliescu, rămas în postura de principal – dacă nu chiar unic – vinovat pentru acest episod tragic din istoria militară românească.
Petre OTU

The post Generalul Dumitru Iliescu. Iluzia gloriei militare appeared first on Editura Militară.

Prin Siberia, în drum spre casă. Jurnal de front (1917-1920)

Pandea Adrian — Thu, 05 Sep 2024 08:35:56 +0000

„Militarii români din armata austro-ungară, una multinațională, ce reflecta structura etnică a imperiului muribund, au fost prinși, în timpul războiului din anii 1914-1918, într-o dilemă tragică, aceea între loialitate dinastică față de împăratul de la Viena, care era concomitent și rege al Ungariei, și cea față de națiunea din care făceau parte. […] Relativ puțini voluntari, scăpați din infernul războiului și al prizonieratului, și-au scris, cu deosebire, în perioada interbelică, povestea lor, cel mai adesea dramatică. Dintre scrierile memorialistice mai cunoscute amintim pe cele ale lui Petre Nemoianu, Voicu Nițescu, Elie Bufnea, Pompiliu Nistor, Simion Ghișa, Victor Cădere ș.a. Multe alte mărturii, mai ales ale simplilor voluntari, au rămas necunoscute, ele fiind parțial recuperate relativ târziu. […] Editura Militară pune la dispoziția publicului cititor din România o mărturie inedită a unui voluntar cu rol important în mobilizarea militarilor români ardeleni, bănățeni și bucovineni, prizonieri în Rusia, pentru cauza națională. Autorul este locotenentul Emil Deciu, menționat nu de puține ori în lucrările și memoriile care analizează subiectul voluntariatului. Mărturia lui, chiar dacă incompletă, din cauza vitregiei vremurilor, se alătură astfel celorlalte contribuții apărute între timp pe acest subiect, completându-le cu o viziune proprie.” (Petre Otu)

„Plecând în anul 1914 din Biserica-Albă, unde am fost mobilizat, am parcurs până la întoarcerea în Lugoj, unde am sosit acum și unde am fost demobilizat, următoarele distanțe: Biserica-Albă–Pasul Tucla în Carpați: 800 km, Pasul Tucla–Brody la frontiera rusă: 300 km, Brody–Orenburg la frontiera Asiei: 3.000 km, Orenburg–Vladivostok: 5.500 km, Vladivostok–Constanța: 20.000 km, Constanța–Lugoj 800 km; total, nesocotind și drumurile făcute repetat: 30.400 km. […] Aducem mulțumită bunului Dumnezeu că ne-a dat destulă tărie să ne îndeplinim această datorie față de Neam și Patrie și-l rugăm să ne ajute, ca să ne putem continua cu pace în România liberă drumul vieții noastre, în neatârnare și în frățietate veșnică și neturburată.” (Emil Deciu)

The post Prin Siberia, în drum spre casă. Jurnal de front (1917-1920) appeared first on Editura Militară.

Românii după Marele Război. Anul 1919. Documente, impresii, mărturii

admin — Fri, 11 Feb 2022 08:00:04 +0000

Conferința de Pace de la Paris urma să aibă o agendă de natură liberală, anume să legitimeze noua hartă politică a Europei, construită rapid în perioada finală a războiului mondial, întemeiată pe concretizarea principiului autodeterminării națiunilor, să identifice mecanismele necesare pentru a evita izbucnirea în viitor a războiului ori măcar a-l întârzia, să constate care sunt ameninţările pe termen scurt şi mediu la adresa stabilității noii ordini liberale, atât de natură ideologică, cât şi de tip economic şi de securitate. […] România a identificat corect această agendă şi s-a pregătit cu seriozitate pentru a putea răspunde eficient la provocările pe care reuniunea de pace le putea ridica în calea implementării integrale a exigențelor intereselor naţionale. Pe lângă efortul militar împotriva Ungariei voluntar bolşevizate – în sensul că a fost o hotărâre luată de elitele politice ale ţării, care sperau într-o alianţă a regimului instalat la putere cu Rusia lui Lenin şi, astfel, contracararea deciziilor de la Paris –, s-a înscris şi acţiunea diplomatică multilaterală de pregătire a participării României la Conferința de Pace. Acestea au fost principalele direcții de acţiune pe plan extern întreprinse de România în cursul anului 1919. Volumul de faţă, Românii după Marele Război. Anul 1919. Documente, impresii, mărturii, înscris în seria de volume anuale începute cu anul 1914 apărută cu ocazia Centenarului Primului Război Mondial, dă seama de detaliile acestor două majore direcții de efort naţional pentru consolidarea Marii Uniri din 1918. Deopotrivă, în volum sunt documentate şi alte direcții de efort ale statului român în anul 1919, grupate sub titlul „societatea românească în primul an după Marea Unire”, detaliind declanșarea procesului uriaş al omogenizării naţionale a unei ţări aproape de două ori mai mari decât în 1914. (Mihail E. Ionescu)

În anul 2018, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară a finalizat, sub coordonarea generalului-maior (rtr.) dr. Mihail E. Ionescu, directorul instituției, proiectul de cercetare: „Românii în Marele Război. Documente, impresii, mărturii”, iniţiat în 2014, în contextul comemorării unui secol de la izbucnirea conflictului mondial, care a pus capăt unei perioade faste din istoria europeană, denumită La Belle Époque. Cele cinci volume apărute, aferente fiecărui an al conflictului mondial, au evidenţiat parcursul foarte complex al națiunii române, care se găsea despărțită de vicisitudinile istoriei. Transilvania, Banatul şi Bucovina se aflau în componența Imperiului Austro-Ungar, o construcţie artificială, creată în 1867 şi aflată în pragul destrămării, iar Basarabia era anexată, din 1812, de Imperiul Rus. Precizăm că proiectul a inclus publicarea, tot în cinci volume, a unei sinteze în limbile engleză şi franceză, reunite într-o casetă, care va fi larg difuzată în mediile academice şi științifice din străinătate. […] Dar proiectul ştiinţific şi editorial se impunea continuat şi pentru anii 1919-1920, când s-au consfințit juridic pe plan internaţional deciziile de unire. Oferim cititorilor un al şaselea volum, Românii după Marele Război. Anul 1919. Documente, impresii, mărturii, foarte complicat atât pentru istoria europeană şi mondială, cât şi pentru România. (Petre Otu)

The post Românii după Marele Război. Anul 1919. Documente, impresii, mărturii appeared first on Editura Militară.

PACEA DE MÂINE. Ședințele Comisiei constituite în vederea pregătirii conferinței de pace de după cel de-al doilea război mondial

admin — Sun, 16 Jan 2022 08:04:25 +0000

Documentele istorice publicate acum pentru prima oară dezvăluie o problematică până acum puţin cercetată. În plină desfăşurare a celui de-al doilea război mondial, un grup de oameni politici români, de savanţi şi de jurnalişti reputaţi gândeau deja şi acţionau pentru a avea pregătită pledoaria României la viitoarele tratative de pace.
„Dacă vrei să câştigi războiul, trebuie să pregăteşti pacea“ a fost deviza care a călăuzit acţiunile aşa-numitului „Birou al păcii“, care a funcţionat un timp, la iniţiativa lui Mihai Antonescu, pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri al României din anii 1942-1944.

The post PACEA DE MÂINE. Ședințele Comisiei constituite în vederea pregătirii conferinței de pace de după cel de-al doilea război mondial appeared first on Editura Militară.

Sub semnul lui Marte. Secvenţe de istorie militară românească

admin — Thu, 13 Jan 2022 14:16:27 +0000

Ca orice putere minoră, în conflictele din această perioadă România a adoptat funcţie de context, de aspiraţii, de structura sistemului internaţional, fie o politică de balansare, fie una de aliniere. Dar cazul ei nu este
singular, şi alte state mai mici au avut acelaşi comportament: Italia, Bulgaria, Portugalia, Grecia (în prima conflagraţie mondială), Bulgaria, Ungaria, Italia (în al Doilea Război Mondial), ca să dăm doar câteva exemple.
Cum zeul Marte a fost capricios, evoluţia evenimentelor militare a obligat România să iasă prematur din conflict (cazul Primului Război Mondial, datorat defecţiunii ruseşti) sau să schimbe alianţa, cum s-a întâmplat în
al Doilea Război Mondial. Politica militară a României în epocile modernă şi contemporană prezintă, astfel, o deosebită complexitate, iar acest studiu introductiv a avut menirea să stabilească doar un cadru de înţelegere adecvată a problemelor ce fac obiectul acestei lucrări. Ea conţine episoade ale evoluţiei structurilor militare româneşti, ale participării armatei române la conflictele militare regionale şi mondiale, la crizele internaţionale ce au avut loc în această perioadă.
Zeul Marte i-a atras în siajul său şi pe români, şi putem spune că n-a fost foarte îngăduitor cu ei. Zguduirile pe care le-a produs, victimele care i-au căzut drept ofrandă ne readuc în atenţie preceptul antic atât de cunoscut al lui Publius Vegetius Renatus, dedicat împăratului Valentinian II (375–392): Si vis pacem, para bellum (Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război).

The post Sub semnul lui Marte. Secvenţe de istorie militară românească appeared first on Editura Militară.