Românii după Marele Război. Anul 1919. Documente, impresii, mărturii

admin — Fri, 11 Feb 2022 08:00:04 +0000

Conferința de Pace de la Paris urma să aibă o agendă de natură liberală, anume să legitimeze noua hartă politică a Europei, construită rapid în perioada finală a războiului mondial, întemeiată pe concretizarea principiului autodeterminării națiunilor, să identifice mecanismele necesare pentru a evita izbucnirea în viitor a războiului ori măcar a-l întârzia, să constate care sunt ameninţările pe termen scurt şi mediu la adresa stabilității noii ordini liberale, atât de natură ideologică, cât şi de tip economic şi de securitate. […] România a identificat corect această agendă şi s-a pregătit cu seriozitate pentru a putea răspunde eficient la provocările pe care reuniunea de pace le putea ridica în calea implementării integrale a exigențelor intereselor naţionale. Pe lângă efortul militar împotriva Ungariei voluntar bolşevizate – în sensul că a fost o hotărâre luată de elitele politice ale ţării, care sperau într-o alianţă a regimului instalat la putere cu Rusia lui Lenin şi, astfel, contracararea deciziilor de la Paris –, s-a înscris şi acţiunea diplomatică multilaterală de pregătire a participării României la Conferința de Pace. Acestea au fost principalele direcții de acţiune pe plan extern întreprinse de România în cursul anului 1919. Volumul de faţă, Românii după Marele Război. Anul 1919. Documente, impresii, mărturii, înscris în seria de volume anuale începute cu anul 1914 apărută cu ocazia Centenarului Primului Război Mondial, dă seama de detaliile acestor două majore direcții de efort naţional pentru consolidarea Marii Uniri din 1918. Deopotrivă, în volum sunt documentate şi alte direcții de efort ale statului român în anul 1919, grupate sub titlul „societatea românească în primul an după Marea Unire”, detaliind declanșarea procesului uriaş al omogenizării naţionale a unei ţări aproape de două ori mai mari decât în 1914. (Mihail E. Ionescu)

În anul 2018, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară a finalizat, sub coordonarea generalului-maior (rtr.) dr. Mihail E. Ionescu, directorul instituției, proiectul de cercetare: „Românii în Marele Război. Documente, impresii, mărturii”, iniţiat în 2014, în contextul comemorării unui secol de la izbucnirea conflictului mondial, care a pus capăt unei perioade faste din istoria europeană, denumită La Belle Époque. Cele cinci volume apărute, aferente fiecărui an al conflictului mondial, au evidenţiat parcursul foarte complex al națiunii române, care se găsea despărțită de vicisitudinile istoriei. Transilvania, Banatul şi Bucovina se aflau în componența Imperiului Austro-Ungar, o construcţie artificială, creată în 1867 şi aflată în pragul destrămării, iar Basarabia era anexată, din 1812, de Imperiul Rus. Precizăm că proiectul a inclus publicarea, tot în cinci volume, a unei sinteze în limbile engleză şi franceză, reunite într-o casetă, care va fi larg difuzată în mediile academice şi științifice din străinătate. […] Dar proiectul ştiinţific şi editorial se impunea continuat şi pentru anii 1919-1920, când s-au consfințit juridic pe plan internaţional deciziile de unire. Oferim cititorilor un al şaselea volum, Românii după Marele Război. Anul 1919. Documente, impresii, mărturii, foarte complicat atât pentru istoria europeană şi mondială, cât şi pentru România. (Petre Otu)

The post Românii după Marele Război. Anul 1919. Documente, impresii, mărturii appeared first on Editura Militară.

România şi revoluţia din Rusia (1916-1919): note pentru o sinteză istoriografică

admin — Thu, 13 Jan 2022 12:24:34 +0000

În mod tragic pentru România, proximitatea geografică a Rusiei, alianţa de război româno-rusă veche de câteva luni (legal, ea fiinţa din august 1916), dislocarea a peste un milion de militari ruși în Moldova anului 1917, dependenţa efortului de război românesc de logistica necesară aflată pe teritoriul rusesc (în Basarabia istorică, în special), dar și de comunicaţiile din Rusia către Arhanghelsk au determinat cea dintâi influenţă majoră a revoluţiei rusești asupra unui stat străin, deci pe plan extern, implicând deciziile de război și de evoluţie viitoare ale acestuia, chiar existenţa lui istorică. […]

Așadar, odată cu revoluţia rusă, sfârșită în insurecţia şi cucerirea puterii în acest stat de către bolșevism, România a dobândit, în locul unui aliat, fie și hegemon, un inamic ireductibil. Evoluţia istorică ulterioară, cursul natural al modernizării ţării aveau să stea sub semnul acestei noi realităţi geopolitice, inclusiv viaţa politică internă fiind destabilizată prin înfiinţarea partidului comunist, care a asumat ca program desfiinţarea României.

The post România şi revoluţia din Rusia (1916-1919): note pentru o sinteză istoriografică appeared first on Editura Militară.

Mihail E. Ionescu Archives - Editura Militară

Românii după Marele Război. Anul 1919. Documente, impresii, mărturii

România şi revoluţia din Rusia (1916-1919): note pentru o sinteză istoriografică