ataşat militar Archives - Editura Militară

Destinul tragic al unui patriot. Generalul erou Livius Teiuşanu, primul ataşat militar român în SUA

Pandea Adrian — Mon, 08 Jul 2024 07:23:56 +0000

Scrierea colegilor noștri Alexandru Oșca și Vasilica Manea […] este o concretizare a preocupărilor autorilor, de mai mulți ani, de a aduce la lumină figura celui dintâi atașat militar al României în Statele Unite ale Americii (1917-1920), unul din eroii Războiului de Întregire Națională. Lucrarea lor este rezultatul unor cercetări minuțioase în arhive (îndeosebi în cele militare, dar și diplomatice), în biblioteci din țară și în alte resurse actuale de informare. Demersul lor științific, la care au adăugat – și cititorii pot observa limpede această particularitate – o sinceră implicare afectivă, reconstituie argumentat, cu precădere, parcursul carierei de ofițer a lui Livius Teiușanu, în contextul dramaticelor evenimente din prima parte a veacului trecut, marcată de Primul Război Mondial. […] Reconstituirea acestuia cu migală datorată strădaniei celor doi autori, care au și meritul de a o încadra în urzeala evenimentelor circumscrise epocii în care eroul a trăit, se cuvine a fi salutată cu prețuirea cuvenită. (Dumitru Preda)

The post Destinul tragic al unui patriot. Generalul erou Livius Teiuşanu, primul ataşat militar român în SUA appeared first on Editura Militară.

Mărturiile unui ataşat militar la Berlin (1943-1944)

Pandea Adrian — Tue, 31 May 2022 09:08:39 +0000

Eugen Tilichi (1900-1986) a absolvit Școala Militară de Artilerie și Geniu (1920), Școala Specială de Artilerie (1926), iar în 1928 a intrat la Școala Superioară de Război din București. Obținând locul întâi şi calificativul „Foarte bine” la sfârșitul anului I, a fost trimis în Franța, unde a urmat, timp de doi ani (1 noiembrie 1930-31 octombrie 1932), cursurile Școlii Superioare de Război din Paris – încheiată, de asemenea, cu calificativul „Foarte bine”. Din 1935, a lucrat în Marele Stat Major, Secția Operații, Biroul 1 Studii și Operații, ca ajutor al șefului frontului de vest şi, ulterior, în poziția cea mai înaltă. A făcut parte din delegațiile României la tratativele de la Turnu Severin și la dictatul de la Viena (august 1940), apoi, din cele care au reglementat evacuarea teritoriului cedat și, respectiv, traseul frontierei vremelnice.

După intrarea României în război, a fost pe front, la Marele Cartier General, Secția Operații. Avansat locotenent-colonel în martie 1943, după un scurt stagiu la trupă și un curs de specializare în Germania, la 1 septembrie, același an, a fost numit atașat militar la Berlin. În perioada petrecută în cel de-al Treilea Reich, a fost martorul mai multor evenimente importante, inclusiv al ultimei întâlniri Hitler–Antonescu, din august 1944. După trecerea României de partea Națiunilor Unite, a respins solicitările de a rămâne în Germania. A fost internat în lagăr și a revenit în țară în noiembrie 1945. Deși reîncadrat și înaintat colonel în 1946, în același an a fost trecut în rezervă. Refuzul de a colabora cu conducerea „armatei populare” l-a redus la condiția rezervată elitei militare de noile autorități, fiind urmărit și hărțuit de Securitate.

„Redescoperit” în anii 1970, a lăsat posterității o serie de mărturii importante despre evenimente dramatice ale istoriei noastre, care văd pentru prima oară lumina tiparului.

The post Mărturiile unui ataşat militar la Berlin (1943-1944) appeared first on Editura Militară.

Destin sau întâmplări de viaţă? O carieră militară atipică în câteva pagini

admin — Wed, 09 Feb 2022 13:12:45 +0000

Acest tip de ofițer de informații nu este în general prea agreat de șefi, nici iubit de colegi – mai ales de cei mediocri –, dar este tolerat fiindcă rezolvă problemele cele mai încurcate. Acești oameni nu ajung niciodată la conducerea instituției, au prieteni puțini și mulți detractori. Ei sunt oameni excepționali pentru situații excepționale. Rutina nu le priește, prostia îi irită, aroganța îi provoacă. Astfel se explică apariția unor reacții exagerate din care, de cele mai multe ori, au de pierdut. Cu toate acestea, niciun serviciu de informații nu își poate permite să renunțe la ei, iar un lider priceput trebuie să învețe și să aibă grijă cu ei, dar și de ei. În această categorie îl putem include şi pe autorul acestei cărţi.

The post Destin sau întâmplări de viaţă? O carieră militară atipică în câteva pagini appeared first on Editura Militară.